Timpul e acum

  Esti minunea venita la momentul potrivit. Pana la tine nu am stiut ca el exista…Nu am stiut ca pot iubi neconditionat, in orice moment al zilei, indiferent de stare si vreme pana sa te vad… 

Continuă lectura

Reclame

Amintiri de cand o sa fiu mare.

Mi-au fugit gandurile prin capul asta frumos in timp ce imi curatam ghetele de noroi. Ca de la noroiul ala mi-am dat seama cat de norocoasa sunt.

Pentru ca sunt, pentru ca mi-e, pentru ca am, pentru ca nu degeaba.

Multumesc pentru dragoste, pentru sprijin, pentru ca esti desi nu mai esti de multa vreme. Pentru ca m-ai enervat cand te-am enervat din cauza ca ma enervai. Pentru ca frumosul se descopera cel mai bine atunci cand crezi ca nu mai ai nimic si iti dai seama de fapt ca asa ai totul. Pentru ca in fiecare zi ma asteapta acasa niste ochi mari si un zambet pentru care as vrea sa pot opri timpul. Pentru ca o sa trebuiasca sa aflu cat aluminiu se foloseste la un avion si pentru ca la un moment dat o sa apara in viata mea un catel.

Si pentru ca eu miros frumos si stiu sa adaug mirodeniile potrivite intr-o mancare si pentru ca am citit cand eram mica si acum stiu cuvinte ciudate si pentru ca am un nas potrivit si daca te uiti mai bine e chiar un nas foarte frumos.

Multumesc.

Amintiri din viitor

Daca fotografie nu e…

Ca sunt iubitoare de frumos stiti.

Ca am creativitate, se stieeee. Ca impreuna cu sotul meu am transformat pasiunea in meserie stiti si asta.

Ca munca noastra o gasiti pe google ca: http://www.orangephotos.ro poate ati uitat. 🙂

Daca stati mai mult pe facebook, ne gasesti si aici.

Cu siguranta ai si cont de instagram, asa ca daca dai un click, ne gasesti si aici.

Si pentru ca amintirile trebuie sa poarte un nume s-a nascut www.orangephotos.ro.

Ai grija de amintirile tale!

orangephotos-30fotograf nunta , fotograf nunta constanta, fotograf constantawww. orangephotos.ro , fotograf nunta , fotograf nunta constanta, fotograf constantafotograf nunta , fotograf nunta constanta, fotograf constanta, nunta enisalawww. orangephotos.ro , fotograf nunta , fotograf nunta constanta, fotograf constanta , enisala nunta

 

 

Cine nu (mai) are batrani, o sa le duca dorul…

Imi este dor sa am bunici…

Pe bunicul din partea tatalui l-am apucat prea putin si din pacate fara rabdarea de a-l cunoaste. Poate boala de care suferea il facea mai „rautacios”, poate mania de a vedea toate lucrurile la locul lor ma facea sa stau departe de povestile lui… Sau nu stiam ca imi va fi dor si imi traiam prin joaca si carti copilaria…

Am si acum in minte jucariile sculptate de el, scaunelul de lemn pe care am stat la masa pana la 6 ani si jumatate, cand oficial am devenit „copil mare”. 🙂

Mai stiu premergatorul de lemn pe care l-a facut pentru fratii mei, gardutul ce delimita gradinita cu flori din din fata casei, mai stiu avionul cu tot cu pilot ce „survola” gradina si via peste care tataia era paznic… Si mai tin minte cum am aflat diferenta dintre coliba si coliva ….. :). Si cum zdrobeam strugurii cu picioarele…

Si cum nu aveam voie sa mancam fructele pana nu se coceau. Ce mare nedreptate ni se parea atunci! Si cum am crezut orbeste ca Maica Domnului din icoana noastra veche ne da biscuiti „popular” daca ne rugam frumos…

Si intr-o zi nu a mai fost. Aveam aproape 6 ani si jumatate, eram atat de emotionata ca urma sa incep clasa I incat am trecut foarte usor peste.

Bunicii materni locuiau mai departe de noi si ne vedeam rar. Mi se parea „fancy” sa am bunicii in alta localitate si daca stateam la ei mai mult de o zi era ca si cum petrecusem o intrega vacanta acolo… Eram preferata lui tataia pentru ca eram „desteapta”. Si pentru ca meritam, cum zicea tataia, am avut in prima zi de scoala ceas. Si nu electronic. :). Si cerneala verde…o nebunie, nu alta! Nu aveam cand sa o folosesc, dar o aveam de la tataia si eram tare mandra de asta.

Am fost la cules de visine la livada din Cataloi. Nicicand nu m-am simtit mai responsabila si mai mandra ca sunt nepoata lor! Dar sa ma fi vazut cand ma prezenta tataia drept: „Nepoata mea. E desteapta foc! Stie sa citeasca, spune poezii. O sa ajunga om mare!”- nu stiu daca imi ajungea randul de piele pe care il aveam.

La mamaia si tataia am mancat cea mai buna ciorba, cel mai bun ostropel de porumbei( da’, stiu…) si CEA MAI BUNA PRAJITURA CU BULION!!!! Cat de firesti erau atunci lucrurile!

De la mamaia si tataia stiu franturi de colinde vechi. Tin minte si acum vocile lor grave si dumnezeiesti cantand colindele ce mi se pareau rupte dintr-o alta lume…

Imi aduc aminte si de sacrificiile facute de ei, sacrificii pe care nu le-am inteles decat tarziu, dupa ce nu au mai fost.

La tara sau la oras, bunicii sunt legatura pe care o avem cu trecutul nostru; cu „ajutorul” lor copilaria trece altfel si face mai lina trecerea spre viata de om mare…

Mi-e dor.

Sa va spun ceva despre cum facem noi frumos. :)

Sau mai bine va arat, e mai usor de crezut. E simplu: click pe linkul de mai jos. Va va duce pe blog, unde va rog sa nu fiti timizi: savurati pagina cu pagina, fotografie cu fotografie si mai ales, spuneti-va parerea. Conteaza mult.

Si-un sfat: faceti-va o cafea inainte. Stiu sigur ca fotografiile va vor capta atentia. 🙂

http://orangephotos.ro/blog/2015/05/08/corina/

JURNAL DE NEINTAMPLATE

  De dimineata nu m-ai lasat deschid ochii si sa cobor din pat. Si m-ai sarutat chiar daca nu ma spalasem pe dinti. (Stiu ca in filme nimeni nu face dus, nimeni nu se spala pe dinti, toata lumea este perfect epilata si cu muschii asezati la locul lor si tu stii ca imi plac filmele, dar nici chiar asa…)
  Mi-ai mangaiat parul atat de mult incat am crezut ca te pregatesti de o fraza gen” esti prea buna pentru mine”. Atat mi-ai repetat ca am pielea catifelata si ca miros a frumos incat m-am gandit ca oi fi uitat sa imi fac dus aseara si asta e un mod discret de a-mi atrage atentia… Mi-ai spus ca sunt frumoasa si ca esti fericit ca sunt frumoasa langa tine, cu tine, prin tine…
  Mirosea a Fahrenheit si Narciso Rodriguez… Jur ca daca as fi deschis ochii as fi vazut un buchet urias de multicolore lalele. Si multe piersici. Ah, mirosul de ciocolata neagra ma innebuneste! Vin rosu, dis de dimineata?  Ciudat. Ziua mea a fost mai demult, cand eram mai mica. 
  Am incercat sa ma intorc pe partea cealalta, sa savurez languros intamplarea. Pe partea cealalta unde erai tu de obicei, nu erai.

jurnal de nefacute

Ganduri de (mai) multe zile.

„Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.”

Edith Södergran – Dragoste

spring in the city-10