Cateodata e prea tarziu ca sa fie devreme. Pentru ca dragostea e ca o pereche de pantofi.

Nu fac un review al anului ce a trecut, pentru ca importanta lui este data doar de catre mine si oamenii din viata mea reala. Nici o trecere in revista- la ora asta as sti sa punctez doar lucruri negative, ca un bad habbit. Doar atat: ca multor oameni de pe aceasta minunata planeta, mi s-au intamplat multe. Sau un singur lucru: un mix de evenimente si trairi ce se presupune ca au ajutat la imbunatatirea eu-lui meu. Zic se presupune pentru ca nu pot fi atat de obiectiva incat sa declar ca s-a schimbat ceva pe la primarie, pe la prefectura, ori pe la mansarda… 🙂

Cert este ca vreau sa scriu despre iubire. A dracului tema, dom’le!

Stiu personaje ce si-au luat-o rau dpdv sentimental. Mai cunosc si altele( altele ele personajele, de sex incert pentru voi, pt a pastra cetoasa aura a misterului si pentru a nu fi acuzata ca arat cu degetul. Pentru ca nu se cade, pentru ca nu e frumos si pentru ca fetele de la tara sunt educate), care dupa ce si-au luat-o rau au descoperit ca ce era al lor era pus bine deoparte si uite asa anul asta va fi un an abundent in evenimente fericite.  Si mai stiu si altele. Dar nu mai zic. Cert e ca imi vor trebui rochii noi. Si pantofi.

Sa incepem mai intai cu faptul ca la aceasta ora atat de tarzie si in acelasi timp devreme- sufar. Groaznic. Da, soc si groaza, dragi cititori. Ma doare capul teribil.Si nu pot dormi. In loc sa incerc remediul ce consta in citirea unei carti bune, ca un reprezentant al acestei vieti moderne ce ma aflu, am deschis wordpressu’ pe principiul „Free your mind ca poate trece”. Am dat si cu o bulina- ii fac astia reclama si teoretic scap de tot ce m-ar putea durea vreodata.

Sa trecem apoi la punctul doi. Am avut sarbatori de iarna minunate, alaturi de minunata si frumoasa mea familie. Au culminat cu un revelion de vis. Adica la care nu ma gandeam, pentru ca in viata mea de zi cu zi se facea ca voi sta acasa cu portocale, ciocolata neagra si niste vin rosu. In urma unor intamplari ce nu au respectat Deloc planul meu de incheiere a lui 2013, trecerea dintre ani  fost facuta in pasi de dans asezonati cu whisky( in the jarr daca preferati), alaturi de cunostinte ce s-au transformat in oameni dragi.

Desi matematica nu a fost niciodata punctul meu forte, stiu sigur ca urmeaza punctul trei. Vorbirea se va face despre iubirea aia al naibii de enervanta, care nu ne mai trebuie ca stim cum e, iubirea naspa, iubirea bolnava, iubirea de ” nu vreau sa mai aud”. Mda. Eu iubesc de cand ma stiu( parol d’honneur ca am ceva experienta, nu vorbesc stramb). Imi iubesc de nu mai pot copilul, parintii, fratii,cumnatele si adorabilii nepoti, imi iubesc prietenii. Si ma  si tem, ca nu degeaba a zis-o poetu’. Domnule draga, deci pentru ca intamplarea nu s-a tinut de schema facuta cu carioca, m-am hotarat sa iubesc un om. Unul pe care il mai iubisem. Ce frumos este sa iubesti oameni! Carevasazica cand in sfarsit credeam ca voi face intr-un fel, iaca-ta n-am putut. „Eye- contact”-ul  de care am fugit m-a doborat.  Treaba ce trebuie retinuta si mai ales gandita in adancime e sa spui ce te doare. Si eventual sa arati- cu degetul, asta e!- locul cu pricina.  Te pupa si iti trece.

Dragi tovarasi, incurajez, carevasazica, cu vorbe scrise iubirea de semeni. De semeni ce va pot face fericiti. Singuratatea te transforma intr-un intelept. Foarte frumos. Si cui ii vei impartasi  ideile? Si spre al cui  folos? Publicitate dupa moarte si like-uri pe facebook? Nu stiu cat mai ajuta.

Sa revin. Dragoste reloaded. Sau inceputuri simple. Oricum ar fi, e de trait. Chiar si ca o provocare. Chiar daca maine o sa doara. Cine stie? Poate dragostea chiar e ca o pereche de pantofi… te strange, te doare, dar iti place. Si ii porti pentru ca ti-au maxim placut, pentru ca ai facut o investitie, pentru ca ajung „se lase” daca e marfa de calitate… Cert e ca  doctorul nu recomanda pantofii uzati. Poarta amprenta antepurtatorului.

Concluzia e ca daca aveti ce iubi, iubiti. Sunt doua variante cu riscuri atasate la sentimentul asta: sa mearga sau nu.

Nu m-am sarutat sub vasc la miezul noptii. Ce-i drept ma dureau picioarele incaltate in pantofii cumparati asta vara. Nu prea am apucat sa ii port…

581279_682626805102411_1845814322_n

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Cateodata e prea tarziu ca sa fie devreme. Pentru ca dragostea e ca o pereche de pantofi.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s