Sa va spun ceva despre cum facem noi frumos. :)

Sau mai bine va arat, e mai usor de crezut. E simplu: click pe linkul de mai jos. Va va duce pe blog, unde va rog sa nu fiti timizi: savurati pagina cu pagina, fotografie cu fotografie si mai ales, spuneti-va parerea. Conteaza mult.

Si-un sfat: faceti-va o cafea inainte. Stiu sigur ca fotografiile va vor capta atentia. 🙂

http://orangephotos.ro/blog/2015/05/08/corina/

Ganduri de (mai) multe zile.

„Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.”

Edith Södergran – Dragoste

spring in the city-10


			

De urat am mai ura, dar hai sa haidem

Cred ca mi-as fi dorit sa va scriu de pe varful unui munte, dupa o istovitoare zi de sanius si bulgarit. Sau dintr-o tara calda, cu multe grade la soare. Sau dintr-un oras cosmopolit, dupa o istovitoare zi de cumparaturi.
Nu va retin.
Va doresc din suflet toate alea cu” fie ca, sper ca, imi doresc ca noul an sa”. Numai sa fie de bine. Si orice as spune eu, tot voi stiti mai bine ce va doriti.
Nu am spus nimic de sanatate si bani, astea-s de la sine cunoscute.
Sa iubim mult, frumos, pe cine vrem, cum vrem, cand vrem. Ca daca iubim asa, restul e…Chopin si dupa aia muzica.
Dup-aia mai vreau sa multumesc celor ce fac parte voit din viata mea. Sa le multumesc ca sunt ei, ca sunt eu si sa le spun ca vom continua „colaborarea”.
Multumesc pentru clipe si zile frumoase. Sa avem o viata frumoasa multi ani.

P.S.: Va multumesc pentru SMS-uri, apeluri- unele ratate dar notate :)- si pentru mesaje facebook-uite.

Lowlight-5 Lowlight-4 Lowlight-3

mooding.

Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta ma bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine

Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.

Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul loc al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra,

Subtile explicatii cui i-as cere ?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversesz de-a surda, cu neantul.

Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze ?

N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Este bolnav, al patimii depline.

De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.

Si, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.

Adrian Paunescu. Mi-e imposibil fara tine

Unei doamne, by Byron

 O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!De vină tu eşti, deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.Mi-era, ca şi al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. –
Azi, altuia îi eşti femeia!Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî – aşa mi-e firea!De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, şi sânger!Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, –
Şi diavolii m-ar plânge – aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!