Amintiri de cand o sa fiu mare.

Mi-au fugit gandurile prin capul asta frumos in timp ce imi curatam ghetele de noroi. Ca de la noroiul ala mi-am dat seama cat de norocoasa sunt.

Pentru ca sunt, pentru ca mi-e, pentru ca am, pentru ca nu degeaba.

Multumesc pentru dragoste, pentru sprijin, pentru ca esti desi nu mai esti de multa vreme. Pentru ca m-ai enervat cand te-am enervat din cauza ca ma enervai. Pentru ca frumosul se descopera cel mai bine atunci cand crezi ca nu mai ai nimic si iti dai seama de fapt ca asa ai totul. Pentru ca in fiecare zi ma asteapta acasa niste ochi mari si un zambet pentru care as vrea sa pot opri timpul. Pentru ca o sa trebuiasca sa aflu cat aluminiu se foloseste la un avion si pentru ca la un moment dat o sa apara in viata mea un catel.

Si pentru ca eu miros frumos si stiu sa adaug mirodeniile potrivite intr-o mancare si pentru ca am citit cand eram mica si acum stiu cuvinte ciudate si pentru ca am un nas potrivit si daca te uiti mai bine e chiar un nas foarte frumos.

Multumesc.

Amintiri din viitor

Reclame

De urat am mai ura, dar hai sa haidem

Cred ca mi-as fi dorit sa va scriu de pe varful unui munte, dupa o istovitoare zi de sanius si bulgarit. Sau dintr-o tara calda, cu multe grade la soare. Sau dintr-un oras cosmopolit, dupa o istovitoare zi de cumparaturi.
Nu va retin.
Va doresc din suflet toate alea cu” fie ca, sper ca, imi doresc ca noul an sa”. Numai sa fie de bine. Si orice as spune eu, tot voi stiti mai bine ce va doriti.
Nu am spus nimic de sanatate si bani, astea-s de la sine cunoscute.
Sa iubim mult, frumos, pe cine vrem, cum vrem, cand vrem. Ca daca iubim asa, restul e…Chopin si dupa aia muzica.
Dup-aia mai vreau sa multumesc celor ce fac parte voit din viata mea. Sa le multumesc ca sunt ei, ca sunt eu si sa le spun ca vom continua „colaborarea”.
Multumesc pentru clipe si zile frumoase. Sa avem o viata frumoasa multi ani.

P.S.: Va multumesc pentru SMS-uri, apeluri- unele ratate dar notate :)- si pentru mesaje facebook-uite.

Lowlight-5 Lowlight-4 Lowlight-3

mooding.

Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta ma bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine

Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.

Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul loc al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra,

Subtile explicatii cui i-as cere ?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversesz de-a surda, cu neantul.

Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze ?

N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Este bolnav, al patimii depline.

De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.

Si, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.

Adrian Paunescu. Mi-e imposibil fara tine

Am inspirat la poezie. Cu emoticoane neexistente. Inca.

Car namol cu o caldare
La femeile care fac nudism.
In tinerete aveam o parere mai buna 
Despre femei;
Dar trebuie sa faca cineva 
Si treaba aceasta.

Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc „cel care aduce namol”
Si-si vad inainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag in seama, 
Le numesc „femeile care se inamolesc”
Si ma gandesc la ale mele.

Uneori ma apuca din senin 
O pofta grozava de injurat.
Dumnezeii tai de viata
De tinerete
De batranete
De fericire
De iubire
De casatorie 
De ideal.
Toti acesti dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate.
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el.

Nichita Stanescu- Nudism

unu ori doi plus paişpe ori dooşpaişpe egal egal

De pe walul unei colege:

”Bună dimineața, copii. Pentru astăzi am pregătit un exercițiu de vocabular. Dacă procentul de femei și bărbați este egal, și toți bărbații au făcut sex cu zeci de femei, este posibil din punct de vedere matematic ca toate femeile să fi făcut sex cu numai trei bărbați? Acela dintre voi care rezolvă acest mister nedeslușit va cîștiga o steluță de aur și o șapcă cu elice în vîrf.”

P.SSSS.: eu vreau sa castig atat aur cat sa imi fac singura o steluta.

Articol fara titlu

E ca si cum mi-e dor de mine. Fara sa stiu cum eram, dar cu  certitudinea ca nu sunt cum as vrea sa fiu.
Ca atunci cand  stii ca poti mai mult, dar incepi sa faci asta de luni. Ca acum cand vreau sa slabesc, dar nu rezist tentatiei de a lua  “doar o bucatica”. Si tot ca acum cand imi propun ca de azi sa imi acord timp doar MIE, fara sa ma simt vinovata pentru asta. 
Mi-e dor sa citesc o carte buna, indiferent de recenzii. Sa vad  o comedie care sa ma lase cu febra musculara si care sa ma faca sa dau replay de muuuulte ori. Sa ma apuce din senin rasul in autobuz si sa nu pot explica tovarasilor de drum de ce.
Sa fiu “ ‘a mai a dracu’ femeie”. Sa ma deranjeze la culme firele de par alb si faptul ca toate produsele de make up au expirat intacte.
Pana se va intampla asta, ma declar fericita pentru ce se intampla acum in viata mea: am un copil minunat cu litere mari. Iubesc tot cu litere mari. Am parinti grozavi si “actualizati”. Am frati, cumnate si nepoti de toata cinstea. Am colegi de nota maxima, carora  le multumesc ca imi inunda biroul. Am prieteni putini da’ siguri. Am multe cunostinte ce risca la modul placut sa se transforme in prieteni.
Am o tona de defecte( tona este o unitate de masura draguta, ce se masoara cu lingurita. De argint cu insertii – asa, ca mi se potriveste) pe care mi le recunosc eu mie si altora. Si mi le si asum, dar de multe ori doar in gand, cu speranta unei corectii zdravene si a unei mustrari  personale.
In schimb am inceput iar  sa ma iubesc, defecta asa cum sunt. Dar constienta de descoperirile pe care le fac privindu-ma gresind, de trairile avute cand minunatul copil cu litere mari se uita in ochii mei cu ochii ei aproape verzi, de niste treburi ce nu pot fi date pe post. Stiu, am mai facut-o , dar nici iubirea asta nu e statornica. O fi de vina maturitatea? Or fi de vina descoperirile? Vreo prajitura din senin si-o sticla de apa? Durerea de spate? Vocea lui?
Si ma visez in casa cu perdele de in la fereastra imensei bucatarii colorate, certand cainele labrador ce se nu se impaca  deloc cu canapeaua, asteptandu-mi artistii cu bucate-alese.
Imi este dor sa fiu cum as vrea sa fiu.
 
As manca o portocala.

Unei doamne, by Byron

 O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!De vină tu eşti, deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.Mi-era, ca şi al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. –
Azi, altuia îi eşti femeia!Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî – aşa mi-e firea!De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, şi sânger!Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, –
Şi diavolii m-ar plânge – aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!

 

„A iubi un om inseamna a-l vedea asa cum l-a intentionat Dumnezeu.”

  Iubim pentru a avea un scop, iubim pentru a vibra, iubim pentru ca nu ne putem impotrivi. Poate iubim din egoism, din disperata nevoie de a nu fi singuri pe aceasta frumoasa planeta cu miliarde de oameni frumosi…
  Cred ca unii nici nu constientizeaza iubirea. Ea vine ca un sentiment natural, care se elibereaza odata cu acel „je ne sais quoi”. E ca o acceptare a sinelui: am un cap frumos, doi ochi cu care sa vad, o gura cu care pot atinge extreme, un corp de care ma folosesc in fiecare secunda; pot schita gesturi, pot atinge culmi, imi pot mangaia copilul, iubita, iubitul. Si la intregul asta atasate sentimente. Dintre care inaltator e iubirea. E diversificata, astfel incat ne pune uneori in mare incurcatura: ne iubim neconditionat parintii, copiii, fratii.   Iubim soarele cand rasare si paradoxal, privim cu nesat apusul… Iubim luna plina, dar cati dintre noi ne-am batut capul cu rasaritul ei?
  Si cu toate astea, Iubitul asta nu e chiar asa simplu. Ne asigura buna circulatie, ne furnizeaza diverse „chimicale”, ne pastreaza tenul curat… 🙂 Ne da in schimb cu parul in moalele capul cand nici cu gandul nu gandesti. Doar pentru ca celalalt nu mai poate si uita sa-si aduca aminte ca daca iubesti, iubesti ca vrei, ca simti, ca poti, ca te inalta, ca te furnica, ca te enerveaza de mori dar fara ai muri de tot…
  In acelasi timp, nu poti iubi si gata. Ai nevoie de mai mult… Si asta pentru ca ” A iubi un om inseamna a-l vedea asa cum l-a intentionat Dumnezeu”- F.M. Dostoievski.

Din cauza de fotografie

Va poftesc sa aruncati un ochi( pe care sa il luati inapoi, evident, dupa ce vi-l veti fi delectat cu fotografii) pe blogul ce urmeaza. E facut cu pasiune pentru frumos, pentru detalii, pentru  # fotografie.
Sa ii uram bun venit si succes fara numar! 🙂 Este vorba de: http://orangephotos.ro/blog/. Si de ar fi numai vorba… va las sa va delectati.