mooding.

Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta ma bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine

Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.

Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul loc al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra,

Subtile explicatii cui i-as cere ?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversesz de-a surda, cu neantul.

Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze ?

N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Este bolnav, al patimii depline.

De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.

Si, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.

Adrian Paunescu. Mi-e imposibil fara tine

Am inspirat la poezie. Cu emoticoane neexistente. Inca.

Car namol cu o caldare
La femeile care fac nudism.
In tinerete aveam o parere mai buna 
Despre femei;
Dar trebuie sa faca cineva 
Si treaba aceasta.

Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc „cel care aduce namol”
Si-si vad inainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag in seama, 
Le numesc „femeile care se inamolesc”
Si ma gandesc la ale mele.

Uneori ma apuca din senin 
O pofta grozava de injurat.
Dumnezeii tai de viata
De tinerete
De batranete
De fericire
De iubire
De casatorie 
De ideal.
Toti acesti dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate.
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el.

Nichita Stanescu- Nudism

unu ori doi plus paişpe ori dooşpaişpe egal egal

De pe walul unei colege:

”Bună dimineața, copii. Pentru astăzi am pregătit un exercițiu de vocabular. Dacă procentul de femei și bărbați este egal, și toți bărbații au făcut sex cu zeci de femei, este posibil din punct de vedere matematic ca toate femeile să fi făcut sex cu numai trei bărbați? Acela dintre voi care rezolvă acest mister nedeslușit va cîștiga o steluță de aur și o șapcă cu elice în vîrf.”

P.SSSS.: eu vreau sa castig atat aur cat sa imi fac singura o steluta.

Articol fara titlu

E ca si cum mi-e dor de mine. Fara sa stiu cum eram, dar cu  certitudinea ca nu sunt cum as vrea sa fiu.
Ca atunci cand  stii ca poti mai mult, dar incepi sa faci asta de luni. Ca acum cand vreau sa slabesc, dar nu rezist tentatiei de a lua  “doar o bucatica”. Si tot ca acum cand imi propun ca de azi sa imi acord timp doar MIE, fara sa ma simt vinovata pentru asta. 
Mi-e dor sa citesc o carte buna, indiferent de recenzii. Sa vad  o comedie care sa ma lase cu febra musculara si care sa ma faca sa dau replay de muuuulte ori. Sa ma apuce din senin rasul in autobuz si sa nu pot explica tovarasilor de drum de ce.
Sa fiu “ ‘a mai a dracu’ femeie”. Sa ma deranjeze la culme firele de par alb si faptul ca toate produsele de make up au expirat intacte.
Pana se va intampla asta, ma declar fericita pentru ce se intampla acum in viata mea: am un copil minunat cu litere mari. Iubesc tot cu litere mari. Am parinti grozavi si “actualizati”. Am frati, cumnate si nepoti de toata cinstea. Am colegi de nota maxima, carora  le multumesc ca imi inunda biroul. Am prieteni putini da’ siguri. Am multe cunostinte ce risca la modul placut sa se transforme in prieteni.
Am o tona de defecte( tona este o unitate de masura draguta, ce se masoara cu lingurita. De argint cu insertii – asa, ca mi se potriveste) pe care mi le recunosc eu mie si altora. Si mi le si asum, dar de multe ori doar in gand, cu speranta unei corectii zdravene si a unei mustrari  personale.
In schimb am inceput iar  sa ma iubesc, defecta asa cum sunt. Dar constienta de descoperirile pe care le fac privindu-ma gresind, de trairile avute cand minunatul copil cu litere mari se uita in ochii mei cu ochii ei aproape verzi, de niste treburi ce nu pot fi date pe post. Stiu, am mai facut-o , dar nici iubirea asta nu e statornica. O fi de vina maturitatea? Or fi de vina descoperirile? Vreo prajitura din senin si-o sticla de apa? Durerea de spate? Vocea lui?
Si ma visez in casa cu perdele de in la fereastra imensei bucatarii colorate, certand cainele labrador ce se nu se impaca  deloc cu canapeaua, asteptandu-mi artistii cu bucate-alese.
Imi este dor sa fiu cum as vrea sa fiu.
 
As manca o portocala.

Unei doamne, by Byron

 O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!De vină tu eşti, deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.Mi-era, ca şi al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. –
Azi, altuia îi eşti femeia!Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî – aşa mi-e firea!De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, şi sânger!Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, –
Şi diavolii m-ar plânge – aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!

 

„A iubi un om inseamna a-l vedea asa cum l-a intentionat Dumnezeu.”

  Iubim pentru a avea un scop, iubim pentru a vibra, iubim pentru ca nu ne putem impotrivi. Poate iubim din egoism, din disperata nevoie de a nu fi singuri pe aceasta frumoasa planeta cu miliarde de oameni frumosi…
  Cred ca unii nici nu constientizeaza iubirea. Ea vine ca un sentiment natural, care se elibereaza odata cu acel „je ne sais quoi”. E ca o acceptare a sinelui: am un cap frumos, doi ochi cu care sa vad, o gura cu care pot atinge extreme, un corp de care ma folosesc in fiecare secunda; pot schita gesturi, pot atinge culmi, imi pot mangaia copilul, iubita, iubitul. Si la intregul asta atasate sentimente. Dintre care inaltator e iubirea. E diversificata, astfel incat ne pune uneori in mare incurcatura: ne iubim neconditionat parintii, copiii, fratii.   Iubim soarele cand rasare si paradoxal, privim cu nesat apusul… Iubim luna plina, dar cati dintre noi ne-am batut capul cu rasaritul ei?
  Si cu toate astea, Iubitul asta nu e chiar asa simplu. Ne asigura buna circulatie, ne furnizeaza diverse „chimicale”, ne pastreaza tenul curat… 🙂 Ne da in schimb cu parul in moalele capul cand nici cu gandul nu gandesti. Doar pentru ca celalalt nu mai poate si uita sa-si aduca aminte ca daca iubesti, iubesti ca vrei, ca simti, ca poti, ca te inalta, ca te furnica, ca te enerveaza de mori dar fara ai muri de tot…
  In acelasi timp, nu poti iubi si gata. Ai nevoie de mai mult… Si asta pentru ca ” A iubi un om inseamna a-l vedea asa cum l-a intentionat Dumnezeu”- F.M. Dostoievski.

Din cauza de fotografie

Va poftesc sa aruncati un ochi( pe care sa il luati inapoi, evident, dupa ce vi-l veti fi delectat cu fotografii) pe blogul ce urmeaza. E facut cu pasiune pentru frumos, pentru detalii, pentru  # fotografie.
Sa ii uram bun venit si succes fara numar! 🙂 Este vorba de: http://orangephotos.ro/blog/. Si de ar fi numai vorba… va las sa va delectati.

 

 

Frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii

fotografie

„Ori inveti sa accepti spinii ori nu mai accepti trandafirii.”

 

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filosofie.

– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie.
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
– Esti crestin, nu-i asa, fiule?
– Da, dle, spune studentul.
– Deci crezi in Dumnezeu?
– Cu siguranta.
– Dumnezeu e bun?
– Desigur, Dumnezeu e bun.
– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
– Tu esti bun sau rau?
– Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
– Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
– Da, dle. As incerca.
– Deci esti bun.
– N-as spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea.
– Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
– El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
– Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
– Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
– Pai…, da, spune studentul.
– Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare: “- Nu”.
– De unde vine Satana?
– Studentul ezita.
– De la Dumnezeu.
– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
– Da, dle.
– Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
– Deci cine a creat raul? Profesorul continua. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
– Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
– Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
– Cine le-a creat?
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
– Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Iisus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza, e nervos.
– Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
– Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?
– Nu, dle. Nu L-am vazut.
– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?
– Nu, dle, nu l-am auzit.
– L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
– Nu, dle, ma tem ca nu.
– Si totusi crezi in el?
– Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
– Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
– Dle profesor, exista caldura?
– Si exista frig?
– Da, fiule, exista si frig.
– Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
– Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperatura mai scazuta decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

– Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
– Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa.
– Acesta va fi un semestru bun.
– Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
– Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
– Gresite?
– Poti explica in ce fel?
– Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
– Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
– Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. – Un semestru foarte bun, intr-adevar.
– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
– Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
– Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: – Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:
– Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

PS:
Studentul era Albert Einstein.
Albert Einstein a scris o carte intitulata “Dumnezeu vs. stiinta” in 1921….

Coffee? Tea? Spicy?

Imi place sa beau ceai. Am dezvoltat o perioada “cultul” ceaiului verde, in diferite combinatii de cu si fara.

Mai intai l-am baut frumos si cuminte acasa, in cana mea cu Pluto. Apoi regulat si regulamentar in aceeasi cana, tot la mine acasa, pentru ca am descoperit o combinatie ce m-a ajutat sa scap de ceva kilograme. Am descoperit apoi ceaiul alb, care, zice-se, face minuni si in ceasca, nu doar in masca de fata.

Dup-aia l-am baut doar pentru  placerea de a-l  savura, in diferite locatii ale acestui minunat oras, insotita fiind de si mai minunati oameni.

Nu vreau sa vorbesc despre proprietatile medicale ale ceaiurilor, ci de proprietatile miraculous de relaxante ce se dezvolta in locatii alese. Bine alese.

Voi vorbi astazi despre Haute Cup, aflat in centrul Constantei, in spatele centrului comercial  Tomis. Am intrat pentru prima data in seara zilei mele de nastere, petrecuta simplu si frumos. Si mi-a placut de la prima vedere stilul  cu aer de “acasa”.( a se vedea aici linkul catre pagina lor de Facebook: https://www.facebook.com/#!/hautecup).

Predomina mobilierul din paleti si muzica buna. Al naibii de buna chiar, incat nu de putine ori esti tentat sa te ridici de la masa si sa incerci pasii de dans. Zic incerci pentru ca vorbim de muzica de calitate, o combinatie de perioade si genuri si parca nu iti vine doar sa te misti aleator. 🙂

Uite ca ne-am intins la vorba si nu l-am observat pe tinerelul care a venit sa  ia comanda. Pare arrogant si iti spune ca vei bea garantat cea mai buna cafea. Ridici la fel de arrogant din spranceana si il rogi sa iti recomande ceva.

Accepti recomandarea tanarului domn si in timp ce astepti sa vina cafeaua tragi cu ochiul la expozitia de briose si alte „dulcegarii” de pe bar, asta daca nu cumva tinerelul simpatic te-a intrebat déjà daca esti tentat de ele.

Iti spun eu: briosa cu ciocolanta picanta e prea mica pentru cat e de gustoasa. Sa stiti ca am stat cu ochii pe ei si in momentul in care faceau fresh-ul de fructe pt Indra. Si ce sa vezi: l-au facut chiar din fructe! 🙂

Aseara am baut un ceai, de fapt doua, ca v-am spus doar ca imi place ceaiul& co. minunata. Si ce ceaiuri! Ma gandeam serios ca merita incercat si ca pot-pouri, atat de tare m-a invadat mirosul in momentul in care am fost invitata- cu mandrie- de tanarul si simpaticul domn sa aleg combinatia.

Pe scurt: imi place, ne place. Si daca nu ati fost déjà acolo va poftesc-  cu mare drag!- sa le treceti pragul.

Veti descoperi ca aroganta este de fapt increderea ca ei fac ceva bun. Si frumos. Si picant de gustos. Si diferit.

Si pentru tinerele domnisoare carora nu le place nici ceaiul si nici cafeaua: tinereii sunt simpatici si sarmanti. Si fac cafea buna.

Parol d’honneur!